N-am inteles si nici nu voi intelege de ce vaneaza unii. Mai ales cand soldul contului lor arata o suma ametitoare pentru restul “muritorilor”. Deci clar nu vaneaza pentru ca nu au ce manca…
Si atunci, ma intreb, ce simte un astfel de vantor potentat cand vede caprioara cazuta la pamant si boticul umed din care se scurge un firisor de sange … Sau ce simte cand vaneaza un leu, un asa de maiestuos rege… Caci daca friptura de caprioara e comestibila, ma indoiesc ca cea de leu e la fel.
Si atunci, de ce sa detronezi un rege ? Mai ales ca regatul leului nu pretinde nimic de la regatul potentatului, nici teritorii, nici vreo suma de bani. El vrea cel mult liniste in savana, el vrea firescul. Numai ca omul potentat a uitat firescul si o chimie ascunsa ii gadila neuronii, simturile si orgoliul mandriei cand isi nimereste tinta.
Mi s-a intamplat acum cativa ani ceva aparte. Am intalnit pe marginea unui drum un cerb. Statea nemiscat. In primele fractiuni de secunda am crezut ca e o statuie sau un cerb impaiat. Cand m-am mai apropiat, a zvacnit dintr-o data si s-a departat putin. Era incredibil de inalt, cu coarne bogate, semana cu cerbul rege din desenele animate Bambi. Dupa ce a ajuns la o oarecare distanta, care i-a dat siguranta sa se opreasca, a intors capul si m-a privit … fix, aproape hipnotizator. Ceea ce mi-a transmis atunci, privindu-ma fix in ochi, nu am sa uit niciodata. Mi-a spus ca lui nu ii este frica, el are de partea lui padurea, cerul, iarba si apa paraiasului din vale, si toate asta ii ajung. Mi-a mai spus ca nu are grijile multe si marunte pe care le am eu si mai ales ca e liber, nes(u)pus de liber, asa cum eu nu sunt…
0 Răspunsuri to “Vanat si vanator”